Au trecut deja două săptămâni de când echipa ROICE este în Antarctica… Și de-abia acum reușim să punem pe hârtie impresiile și trăirile noastre. Și asta deoarece am încercat să profităm la maximum de zilele trecute pentru ieșirile în teren și prelucrarea probelor. Aici, vremea îți poate fi cel mai bun prieten sau cel mai mare dușman, împiedicându-te să faci tot ce ți-ai propus. Și cum astăzi nu ne este alături, suntem obligați să stăm în stație. Profitând de acest aspect, completăm această pagină de jurnal. De fapt, este mai mult un rezumat al celor două săptămâni. S-au întâmplat atât de multe, încât este greu să faci o retrospectivă.
Plecarea din Punta Arenas
Ne aducem aminte cu drag de ziua plecării din Punta Arenas – 3 februarie 2015. Deşi întâlnirea cu grupul a fost programată la 08.30, noi nu mai puteam dormi de la primele ore ale dimineții. Suntem încercați de o multitudine de gânduri şi sentimente: ”Cum va fi zborul până în Antarctica? Cum va fi vremea? Cum va fi colaborarea cu coreenii, gazdele noastre? Cât de des vom putea ieși în teren? Cine… unde… dacă…?”. Toate aceste întrebări ne zboară prin minte. Însă… e timpul să le lăsăm deoparte. Se face ora 07.00 și coborâm la micul dejun. Apoi, ne întâlnim cu grupul vizitatorilor străini în holul hotelului. Facem cunoștință cu Sung Gu Lee, persoana trimisă de la stația King Sejong să ne însoțească. Un om foarte prietenos, zâmbitor, curios. Imediat se leagă prietenii. ”Where are you from? Researcher? What field?” etc. Așa aflăm că suntem din România, Portugalia, SUA, Coreea de Sud… microbiologi, botaniști, zoologi, fizicieni etc. Un grup divers și foarte prietenos!
La ora 12.30 ajungem la aeroport. Ne sunt cântărite bagajele și primim tichetele de îmbarcare. Hm… chiar plecăm în Antarctica! Toți zâmbim. Suntem fericiți! Nici acum nu putem să nu discutăm de ceea ce vom face acolo. Hărți întinse pe jos… zone de eșantionare… arii protejate… echipament… Nici nu ne dăm seama cum trece timpul și începe îmbarcarea. Ajungem în avion. Nu trece mult timp și auzim în difuzoare: ”Vă rugăm fixați-vă centurile de siguranță. În câteva momente decolăm spre insula King George!”. La 14.20 părăsim Punta Arenas, cu destinația Antarctica!
După unul dintre cele mai line zboruri prin care am trecut, în 3 februarie 2015, la 16.20 ora locală, am pus piciorul pe solul din Antarctica. Am ajuuuns! Soare puternic, cer senin, de un albastru extraordinar! Suntem fericiți și plini de mândrie să reprezentăm România în expediția ROICE 2015! Rapid, ne sunt descărcate bagajele! Trebuie să facem loc celor ce pleacă înapoi către casă, oriunde ar fi aceasta.
După o călătorie scurtă cu barca, de aproximativ 20-30 de minute, ajungem la stația King Sejong a Coreei de Sud. Suntem întâmpinați de șeful stației, Dr. IN-Young Ahn, ”căpitanul” cum o alintă angajații permanenți. Facem cunoștință, schimbăm primele impresii și intrăm în clădirea principală. Prindem regulile din mers (de ex., ghetele se lasă la intrare în fiecare dintre clădiri și se folosește încălțăminte de interior așezată pe rafturi la fiecare intrare) și, deoarece am ajuns la ora mesei, suntem invitați la prima cină din Antarctica. La ora 22.00 a avut loc întâlnirea cu toți noii veniți, în care managerul stației ne prezintă regulile ce trebuie respectate când suntem în stație sau când ne deplasăm pe teren (de ex., orele de masă sunt fixe și sunt semnalizate în toată stația prin melodii specifice; dacă se efectuează deplasări în teren pe o distanță mai mare de 1 km față de bază, acestea se vor face cu minimum un însoțitor și trebuie anunțate în prealabil, dând detalii despre zona aproximativă de deplasare și ora estimată de întoarcere etc.). Gazdele noastre sunt foarte ospitaliere și prietenoase. Din nou, se leagă alte prietenii. Va fi o ședere frumoasă!
Ieșirile în teren
Ne ducem aminte cu mare drag și emoție de prima ieșire în teren, în 4 februarie. Joao și Lorenco (din Portugalia) ne invită la o plimbare cu ei, până la Satul pinguinilor (Penguin village sau Penguin rookery), situat în ASPA 171. Atunci am reușit pentru prima dată să observăm primele posibile zone de eșantionare. Drumul a fost destul de anevoios, dar plăcut în același timp. Peisaje ce-ți tăiau respirația! Plus că eram entuziasmați pentru că urmează să vedem o mulțime de pinguini! După aproximativ 1 oră și 30 de minute de mers, ajungem. Deși ploua destul de tare, eram extaziați fiind înconjurați de pinguini curioși să afle ce căutăm noi acolo. Am încercat să ne apropiem cât mai mult de ei, fără a-i deranja. Ne fotografiem cu ei, îi fotografiem pe ei. Din cauza ploii, însă, nu am putut sta prea mult. Trebuie să ne întoarcem la stație. Coborâm pe țărm și facem cale întoarsă. Ajunși în stație, am avut parte de o surpriză ce ne-a umplut de bucurie și mândrie: a fost arborat steagul României!
Ieșirile în teren au fost numeroase și… obositoare! Deplasarea a avut loc pe jos, cu rucsacul în spate. Am urcat pe ghețari, am coborât în văi adânci după zăpadă, am căutat izvoare pe sub ghețari etc. Când a fost posibil, deplasările au fost efectuate împreună cu alți cercetători, fiecare ocupându-se de atingerea scopului propus. Colaborarea, care este baza Tratatului Antarctic, este pe primul loc. Trebuie sa-i menționăm pe cei cu care am legat noi prietenii: Joao și Lorenco (Portugalia), Magnus și Pablo (Germania), Joe (SUA) și SungGu (Coreea), Gonzalo, Jorge și Juanita (Chile). Împreună cu ei am trăit clipe foarte frumoase! Și, pe scurt… ne-am tocit tălpile bocancilor! Dar au fost experiențe de neuitat care continuă încă! Și chiar dacă de fiecare dată, când eram cu zeci de kilograme în spate în drum spre stație, spuneam că nu mai putem, a doua zi dimineață, cu mare drag, indiferent dacă era vreme bună sau nu, ne luam echipamentul și plecam din nou. Asta pentru că oboseala trece pe planul doi și ești împins de curiozitate și dorința de explorare să mergi mai departe. Reprezentăm România și o facem cât mai bine posibil!
Trebuie să ne îndeplinim obiectivele și să ne întoarcem în țară cu capul sus, fericiți și mândri!
Aspecte științifice
De-a lungul celor două săptămâni, am avut parte de nenumărate discuții productive cu Dr. Soon Gyu Hong, PI-ul stației King Sejong, cel care integrează fiecare aspect al vieții științifice din stație într-un tot unitar. Îi spunem despre ideile noastre de cercetare. Este un om foarte deschis și comunicativ. Vrea să știe lucrurile în detaliu pentru a se asigura că găsim cele mai bune modalități de colaborare. Ne explică cum vede el lucrurile din punct de vedere al cercetării în stație. Totul este ca o casă, în care fiecare cameră reprezintă o direcție de cercetare. Scopul său este de a face coridoare către fiecare cameră. Rolul nostru, al cercetătorilor, este să ”amenajăm” camera în care intrăm. Hm…credem că este una dintre cele mai frumoase descrieri auzite vreodată!
Dr. Hong a organizat totodată seminarii de cercetare cu vizitatorii străini, cu scopul de a ne cunoaște mai bine și de a înțelege ce lucrează fiecare. Și putem spune că a fost o idee foarte bună. În astfel de discuții, prelungite uneori până seara târziu, am reușit fiecare să explicăm ceea ce ne dorim să facem aici și de ce este importantă cercetarea noastră în Antarctica. Ne-a fost prezentat, de asemenea, modul în care putem contribui la obiectivele pe termen lung ale KOPRI și ale cercetătorilor din Stația King Sejong, gazdele noastre.
Pe măsură ce ne-am cunoscut mai bine, am început să privim lucrurile în perspectiva obiectivelor ROICE 2015. Mai exact, în ce măsură poate contribui România la programul internațional al cercetărilor polare, prin colaborarea cu KOPRI. Am început cu studii de microbiologie, însă credem că am demonstrat că ne putem aduce aportul, ca țară, în mai multe domenii. Însă, totul trebuie făcut calculat, încet, durabil, cu propuneri și idei concrete.
Muncă, muncă, dar uneori mai trebuie și distracție!
Serile de vineri sunt dedicate relaxării în stația King Sejong. Se organizează un soi de ”barbeque party”. O cină prelungită, în care este permis consumul (moderat!) de alcool. Începe în mod normal la ora 18 și se încheie la ora 20. În aceste seri, toată lumea are o atitudine diferită decât în mod normal. Toți suntem mai relaxați, prietenoși, agitați. Lăsăm grijile și munca deoparte. Prima seară de vineri (6 februarie) ne-o amintim cel mai bine. Înainte de începerea cinei, șefa stației a ținut un discurs în care ne-a urat bun venit și și-a exprimat bucuria că suntem oaspeții ei. Ne-a menționat pe fiecare în parte. Ne-am ridicat în picioare… lumea ne-a aplaudat. Totodată, a menționat că sunt cei mai mulți vizitatori străini din toată istoria de 27 de ani a stației! Ne-am simțim privilegiați și mândri că suntem aici! A fost o atmosferă festivă, plăcută. Ne-am simțit foarte bine! Am discutat despre România, despre parteneriatul cu KOPRI, familie, tradiții. Toată lumea a fost zâmbitoare, gălăgioasă (ceea ce nu se întâmplă în mod normal), prietenoasă. A fost o seară foarte frumoasă!
Seara s-a încheiat cu un karaoke pe cinste, cu toți vizitatorii străinii și parte dintre coreeni. Am dansat și am cântat cu toții. O petrecere reușită! Care, la ora 22 fix, s-a încheiat. Până atunci am avut permisie pentru karaoke…
Cam acesta e rezumatul, foarte scurt, al celor două săptămâni petrecute în stația King Sejong, Antarctica. Am putea umple pagini întregi, recunoaștem. Însă timpul e limitat și se scurge foarte repede aici, și laboratorului i s-a făcut dor de noi! Nu ne-a mai văzut de aseară…
Vă salută cu drag,
Echipa ROICE
17 februarie 2015